Portretul lui Victor Ștephănescu de către fratele său
Biserica Anglicană din București, Gara de Nord, lucrări în Expoziția din 1906 din Parcul Carol, Muzeul Geologiei din București, primul Palat al Telefoanelor (de pe Bulevardul Dacia din capitală), Moscheea Regală Carol I din Constanța, Catedrala Încoronării din Alba Iulia – lucrări arhitectonice monumentale, intrate în memoria colectivă a orașelor României, sub mâna aceluiași arhitect, Victor Ștephănescu.
În colaborări la fel de celebre, numele arhitectului Victor Ștephănescu este legat de construcția Palatului Artelor ori a Cercului Militar Național din București. Multe alte reședințe private sunt, de asemenea, sub semnul arhitectului, fiul cel mare al lui George Ștephănescu.
Vizita Regelui Ferdinand pe santier
O îmbucurătoare și recentă veste primită din Constanța ne demonstrează încă o dată valoarea acestui mare arhitect. Colegiul Arhitecților – Filiala Dobrogea, la inițiativa domnului arhitect Radu Cornescu, căruia îi mulțumim și pe această cale, a deschis, sub găzduirea Muzeului de Artă din Constanța – director doamna Doina Păuleanu, o expoziție care cuprinde 40 de panouri cu fotografii și planuri ale lucrărilor de arhitectură (extrem de numeroase) realizate de către Victor Ștephănescu pe meleaguri dobrogene. O foarte frumoasă inițiativă, care sperăm să aibă continuarea în București!
Arhitectul Victor Ștephănescu, un intelectual desăvârșit, a urmat studiile la Paris. Legată de absolvirea universității acolo este istoria unui scandal oficial. Tânărul talentat, de origine română, a absolvit primul studiile de arhitectură. Chemate pentru a felicita studenții, oficialitățile vremii au protestat prin vocea reprezentantului Ministerului Învățământului de la acea vreme: cum poate Franța să nu aibă un francez primul, între absolvenți!
Decanul facultății a amenințat cu demisia și cu un protest public, în cazul în care nu i se vor recunoaște lui Victor Ștephănescu meritele de a fi primul între absolvenți. Ceremonia a onorat, în final, pentru a ocroti orgolii din alt secol, doi absolvenți pe primul loc (ex aequo): românul Victor Ștephănescu și un francez (inițial clasat pe cel de al doilea loc).
Lăsând în urmă această istorie veche, în România natală arhitectul a proiectat sub vibrația arhitecților francezi, adeseori numiți ca principalii coordonatori ai marilor construcții din Capitală.
Acesta a fost și cazul Expoziției din 1906, unde Victor Ștephănescu a lucrat în echipa arhitectului principal, de origine franceză. Însă una dintre cele mai frumoase lucrări, aflate încă în patrimoniul arhitectural bucureștean, este, în cadrul ansamblului din Parcul Carol, Palatul lui Vodă Țepeș (soluție ingenioasă pentru turnul de apă). Purtând amprenta de suflet din Valea Argeșului superior, unde ruina castelului încă străjuiește înălțimile, palatul din Parcul Carol este replica inimii talentatului arhitect care a crescut la poalele acestui castel, la Arefu, în veri fericite, în conacul familiei. Amprentă exclusiv autohtonă, deși sub coordonarea unui francez.
Legat de construcția Moscheii Regale Carol I din Constanța sunt istorisite două frumoase povești – cea a sistemului de încălzire, conceput ca pentru iernile pontice ale lui Ovidiu și cea a minaretului. Arhitectul s-a gândit îndelung la găsirea unei soluții pentru a face față frigului anotimpurilor reci în orașul de la mare. A solicitat, astfel, ca, spre deosebire de surorile dobrogene și dată fiind amplitudinea monumentală a clădirii, să fie adusă o instalație specială pentru încălzirea moscheii. Aceasta, amplasată și astăzi cu punct de pornire în subsolul monumentului, era alimentată cu cărbune și a fost comandată special la Frankfurt. Întregul sistem de încălzire al moscheii funcționează de atunci neîntrerupt (fiind înlocuit, în prezent, doar combustibilul).
Minaretul, la rândul său, a fost privit cu scepticism și au fost voci „colegiale” care au spus că se va prăbuși, fiind prea înalt. Răspunsul arhitectului a fost ferm, minaretul nu se va prăbuși, dacă va fi vizitat de o normă stabilită de oameni, în același timp.
Pentru meritul proiectării acestui monument, Sultanul Mohamed al V-lea i-a acordat arhitectului Victor Ștephănescu Ordinul „Medgedia” în grad de comandor în anul 1913.
În fine, istoria unei alte frumoase construcții aflate în patrimoniul Bucureștiului, Biserica Anglicană: pentru a răspunde corect cerințelor de a construi într-un stil practic necunoscut în România, pe spezele Reginei Maria, arhitectul Victor Ștephănescu a petrecut câteva luni în Anglia. A revenit cu planuri pe care le-a propus și care i-au fost aprobate. Astăzi, capitala are încă un monument-simbol al vremurilor regale trecute. Iar minunata cărămidă roșie, atât de rezistentă, a fost adusă în mare parte din Anglia, cu vaporul, chiar la întoarcerea arhitectului în țară.
Lucrările de la principala poartă de intrare feroviară în țară – Gara de Nord – reconfigurarea în cadrul întregului proces de extindere și modernizare a amplasamentului, inclusiv coloanele în stil arhitectural toscan și turnul cu ceas au fost adăugate de mâna arhitectului Victor Ștephănescu; lucrările au fost efectuate între anii 1930 – 1932.
Articole despre Victor Ștephănescu
„Victor Ștephănescu” – Arhitectura neoromânească, 20 martie 2018
Articol despre Arh. Victor Stephănescu publicat în Revista Luceafărul din 1 februarie 1969
