Antoinette Stephănescu

Pictorița Antoinette Stephănescu a avut o activitate bogată:
– între 1930 – 1940 a expus, la diferite saloane oficiale, în 1937 a avut prima sa expoziție personală în sala Mozart. În 1939 a avut expoziție personală în atelierul său
– între anii 1940 – 1944 a fost împiedicată de a se manifesta.

După anul 1944 a avut următoarele manifestări artistice:
– în anul 1945 a expus la salonul „Flacăra” lucrările înregistrate la nr. 253. Tot în anul 1945 a expus la salonul de Desen și Gravură carte de expozant nr. 204.
– în 1946 a avut patru lucrări la expoziția Femeii.
– în 1947 a avut trei lucrări la expoziția Femeii.
– în 1948 a expus la Ateneu cu gruparea feminină formată din Mariana Pătraşcu, Ana Jiquidi, Rita Stork, Ecaterina Cristescu-Delghioz, Vintilescu ş.a.
– în anul 1949 Ministerul Artelor i-a dat spre executare manechinele artistice pentru expoziția de artă populară de la Moscova.
– în anul 1950, tot Ministerul Artelor a însărcinat-o cu executarea manechinelor artistice ale Muzeului de Artă Populară, manechine ce servesc și astăzi.
– în anii 1951 – 1952 a lucrat la colectivul Bălcescu, constituit prin act autentic nr. 3420 din 31 iulie 1951 şi autorizat de Uniunea Artiștilor Plastici cu nr. 1545 din 30.VII.1951. Colectivul era format din Jean Steriadi, Camil Ressu, profesor Mützner, Rodica Maniu, G.S. Arephy, Schweitzer-Cumpăna şi Antoinette Stephănescu. Tot în anul 1952 a lucrat în Comitetul pentru Artă, lucrări pentru Helsinki.
– în 1953 a lucrat pentru Festival lucrări cu contract.

Între anii 1953 – 1955 a lucrat pentru următoarele instituții lucrări cu contracte, vizate de Fondul Plastic și evaluate și plătite prin Fondul Plastic: pentru Casele de Pionieri ale Sfatului Popular al Regiunii București; pentru Casele de Pionieri ale Sfatului Popular al Regiunii Craiova; pentru Casele de Pionieri ale Sfatului Popular al Regiunii Constanța etc.

În anul 1955 a fost scoasă din U.A.P. pe motiv că unele lucrări executate i-au fost aduse de achizitor. La scurt timp după ieșirea sa din Uniune, achizitorii au fost în mod oficial admiși în cadrul Fondului Plastic.

La 1 februarie 1955, când a fost scoasă din Uniunea Artiștilor Plastici, Fondul Plastic nu avea membrii separați de U.A.P. Odată ce pierdeai calitatea de membru U.A.P. pierdeai și calitatea de membru al Fondului Plastic. Asupra acestei măsuri s-a revenit și, în 1957, membrii excluși din U.A.P. își păstrau calitatea de membri ai Fondului Plastic beneficiind de toate drepturile ce decurgeau din această calitate.

În 1957, împlinind vârsta de 55 de ani, Antoinette Stephănescu a cerut U.A.P. pensionarea, dar i s-a răspuns că, nefiind membră a Fondului Plastic la acea dată, nu poate fi pensionată, deși își plătise toate cotizațiile, atât către U.A.P. și Fondul Plastic, cât și către casa de ajutor. Adresându-se Ministerului Sănătății și Prevederilor Sociale pentru pensionare, i s-a comunicat că, întrucât contribuția de la casa de ajutor a Sindicatului Artelor Frumoase nu a fost vărsată Ministerului, așa cum s-a întâmplat cu casa de ajutor a artiștilor dramatici, nu au nici o obligație față de artiștii plastici.